Arhiepiscopul Sucevei şi
Rădăuţilor, ÎPS Pimen, critică dur, în Pastorala la sărbătoarea Naşterii
Domnului, decizia privind eliminarea religiei dintre disciplinele studiate
obligatoriu în şcolile din învăţământul de stat.
„Credinţa, spune Sfântul Apostol Pavel, este
din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17).
Luând aminte la acest adevăr mântuitor, înaintaşii noştri, cârmuitori de ţară,
părinţi slujitori ai sfintelor altare ale Bisericii noastre strămoşeşti, urmând
pilda sfinţilor dascăli şi ierarhi ai Bisericii creştine, una şi nedespărţită,
au rânduit ca tinerii şcolari să primească o dată cu cunoştinţele de cultură
generală, ştiinţă, istorie şi cunoştinţe de religie, cunoştinţe care sporesc
credinţa şi ajută la educaţia lor morală. „Credinţa noastră, scrie unul
din marii noştri profesori de teologie, nu este un articol de import, ca
merele de California. Ea este sufletul cu care s-a născut poporul român. Este
temelia vieţii noastre sufleteşti, e centrul ei de greutate, este siguranţa
noastră în faţa neprevăzutului nostru istoric. Şi nu avem noi dreptul, şi nicio
generaţie nu-l are, de a înstrăina sau profana după gustul timpului acest
străvechi şi sfânt patrimoniu naţional al tuturor veacurilor şi generaţiilor
româneşti”. De aceea, intenţia de a scoate din trunchiul comun al
învăţământului românesc predarea religiei este „un atentat” la fiinţa noastră
naţională, la credinţa neamului nostru românesc, este o ofensă a maiestăţii
divine. Credinţa creştină a fost trăită şi mărturisită înaintea păgânilor şi de
copii, cu preţul vieţii lor, începând cu primele veacuri creştine şi până
astăzi, aşa cum a fost în timpul regimului comunist-ateu.
Anul acesta,
presa noastră bisericească ne-a dat ca exemplu mărturisirea credinţei creştine
de cei patru fii ai binecredinciosului voievod Constantin Brâncoveanu.
Trăirea şi
mărturisirea credinţei creştine este împletită cu necazurile, cu suferinţa şi
încununată cu mucenicia. Acest adevăr ne-a fost spus de Însuşi Mântuitorul nostru
Iisus Hristos: „În lume necazuri veţi avea” (Ioan 6, 33; 15, 20).
Sfântul Apostol Pavel spune limpede: „Vouă vi s-a dăruit pentru Hristos nu
numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El” (Filipeni 1,
29); „Prin multe suferinţe trebuie să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu”
(Faptele Apostolilor 14, 22). Frumuseţea învăţăturii şi trăirii creştine
se oglindeşte în legile sale morale şi, nu în ultimul rând, în operele de
cultură şi artă care constituie patrimoniul naţional al poporului, al ţării. De
aceea predarea religiei în şcoală are menirea, între altele, să ajute pe elev,
viitorul cetăţean de seamă al ţării, să înţeleagă şi să preţuiască operele de
cultură şi artă create sub inspiraţia credinţei creştine, să înţeleagă faptul
că rădăcinile culturii şi civilizaţiei europene sunt cele ale religiei
creştine.
Astăzi, mai mult ca oricând, avem îndatorirea sfântă să mărturisim
credinţa noastră creştină prin cuvânt şi faptă, îndeosebi prin pilda vieţii
noastre de creştini, iertând şi binecuvântând pe cei ce ne greşesc sau ne
urăsc. În trăirea vieţii noastre cu îndestulare din cele pământeşti să nu uităm
de „fraţii prea mici” ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ajutându-i
în lipsurile şi necazurile lor. Să ne păstrăm dreapta credinţă în care ne-am
născut, propovăduită nouă de Sfântul Apostol Andrei.
Merită tot respectul venerabilul păstor.
RăspundețiȘtergere